Consiliul Antifascist de Eliberare Națională a Iugoslaviei
From Wikipedia, the free encyclopedia
Consiliul Antifascist de Eliberare Națională a Iugoslaviei, cunoscut cu abrevierea iugoslavă AVNOJ[lower-alpha 1] a fost organul deliberativ și legislativ înființat în orașul bosniac Bihać din fosta Iugoslavie în noiembrie 1942. A fost fondat de Iosip Broz Tito, conducătorul mișcării de rezistență armată partizanii iugoslavi comuniști care luptau împotriva forțelor ocupante ale Axei în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
AVNOJ s-a întrunit din nou în 1943 în orașul bosniac Jajce apoi în 1945 la Belgrad, la scurt timp după încheierea războiului în Europa. Între cele două sesiuni, funcționa printr-o președinție, un consiliu executiv și un Comitet Național de Eliberare a Iugoslaviei (NKOJ) căruia i se atribuise o autoritate pe care în mod obișnuit o dețineau cabinetele. În vreme ce Tito prezida în cadrul Comitetului, sesiunile și președinția AVNOJ erau exercitate de Ivan Ribar. În cadrul celei de-a doua sesiuni, s-a proclamat noul organ legislativ al Iugoslaviei și s-a hotărât să fie organizat ca o federație multi-etnică.
Începând cu 1944, aliații occidentali și guvernul iugoslav în exil au dat recunoaștere AVNOJ unic organ legislativ al Iugoslaviei. În cadrul celei de a treia sesiuni, s-a decis formarea Adunării Constituționale când Parlamentul Iugoslaviei s-a reunit în 1945. Deciziile pe care AVNOJ le-a luat prevedea fixarea granițelor a șase entități federale. De asemenea, a preluat de la guvernul iugoslav în exil rolul de organ de conducere legitim la Iugoslaviei în relațiile cu Aliații.