Operațiunea Uranus
From Wikipedia, the free encyclopedia
Operațiunea Uranus a fost numele de cod al operațiunii strategice sovietice din al Doilea Război Mondial care a dus la încercuirea armatei a șasea germană, armatei a treia și a patra română, și o parte din a patra armată germană Panzer. Operațiunea făcea parte din Bătălia de la Stalingrad care era în curs de desfășurare, și a avut drept scop distrugerea armatei germane aflată în Stalingrad și împrejurul acesteia. Planificarea pentru operațiunea Uranus începuse încă din septembrie 1942 și a fost dezvoltată simultan cu planul de a învălui și de a distruge centrul de armată german și forțele germane din Caucaz. Armata Roșie a profitat de proasta pregătire pentru iarnă a armatei germane și de faptul că forțele lor din sudul Uniunii Sovietice erau suprasolicitate. În flancuri armatele germane foloseau armate mai slabe, spre exemplu armatele române, ungare și italiene.
Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli de ortografie sau de punctuație. Puteți consulta manualul de stil și contribui prin corectarea greșelilor. |
Operațiunea Uranus | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Bătăliei de la Stalingrad | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
URSS | Germania Nazistă
| ||||||
Conducători | |||||||
Joseph Stalin Gheorghi Jukov K. Rokossovsky Alexandr Vasilevski Nikolai Vatutin | Adolf Hitler Friedrich Paulus Walter Heitz Petre Dumitrescu | ||||||
Efective | |||||||
1.143.500 militari (inclusiv rezerve)[1] 894 tancuri[1] 13.451 piese de artilerie[1] 1.500 avioane[2] și peste 30,000 Cavalerie cazaci. | Germani peste 250.000 militari (Armata a 6-a și Armata a 4-a de tancuri) număr necunoscut de piese de artilerie 732 avioane Italieni: 220.000 militari număr necunoscut de piese de artilerie sau avioane[3] Români: 143.296 militari 827 piese de artilerie 134 tancuri număr necunoscut de avioane[3] Maghiari: 200.000 militari număr necunoscut de piese de artilerie sau tancuri[4] Total: 1.040.000 militari | ||||||
Pierderi | |||||||
Necunoscute | Necunoscute | ||||||
Modifică date / text |
Punctele ofensive de plecare au fost stabilite de-a lungul secțiunii frontului opus armatei române. Aceste armate ale Axei nu aveau echipamente grele cu care să poată face față blindatelor sovietice. Având în vedere durata frontului creat de ofensivele germane de vară care viza luarea câmpurilor petroliere din Caucaz și orașul Stalingradului, germanii și alte forțe ale Axei au fost forțați să păzească sectoarele dincolo de lungimea frontului. Situația nu a fost îmbunătățită prin decizia de a muta mai multe divizii mecanizate din Uniunea Sovietică către Europa de Vest. În plus unitățile din zonă au fost epuizate, după luni de lupte, în special cele care au luat parte la luptele din Stalingrad. Germanii puteau conta doar pe divizia 48 Panzer, divizia 29 Panzergrenadier ca rezerve pentru a sprijini armata romană pe flancurile armatei germane a șasea.
În comparație, Armata roșie a desfășurat peste un milion de soldați cu scopul de a începe ofensiva în jurul Stalingradului. Și mișcările de trupe sovietice au avut probleme, aceștia au încercat să își ascundă pregătirile, care a fost dificil. De obicei, forțele sovietice ajungeau cu întârziere din cauza problemelor logistice. Operațiunea Uranus a fost inițial amânată pe data de 8-17 noiembrie apoi mutată pe data de 19 noiembrie.
La 07:20 (ora Moscovei), la 19 noiembrie forțele sovietice au atacat pe flancul nordic al forțelor Axei, unde și-au început ofensiva. Deși unitățile românești au reușit să respingă atacurile în primul rând, până la sfârșitul anului din 20 noiembrie armatele a treia și a patra romană au bătut în retragere. Forțele germane mobile nu erau îndeajuns de puternice pentru a face față avangardei sovietice mecanizate, în timp ce armata a șasea nu a reacționat suficient de repede pentru a neutraliza forțele blindate germane la Stalingrad. În loc de a încerca o operațiune de retragere, dictatorul Adolf Hitler a decis să păstreze forțele Axei în jurul Stalingradului și aprovizionarea lor pe calea aerului. În același timp comandanții germani și sovietici au început să își planifice mișcările lor viitoare.