Taraškievica
From Wikipedia, the free encyclopedia
Taraškievica[1][2][3] ou ortografía clásica belarusa[4][5][6] (taraʂˈkʲɛvʲit͡sa|; belaruso: тарашкевіца, клясычны правапіс[7][8][9]) é unha variante ortográfica da lingua belarusa, baseada na norma literaria da lingua belarusa moderna, a primeira normalización que foi realizada por Branisłaŭ Taraškievič en 1918, e tivo un uso oficial en Belarús até a reforma de 1933.[10][11][12][13][14][15][16][17][18][19] Dende 1933, Taraškievica foi empregada de xeito informal en Belarús e polá diáspora. Nun sentido máis estrito, Taraškievica é considerada unha norma lingüística.[20][21]
O nome Taraškievica saliente a semellanza da ortografía co traballo de Branisłaŭ Taraškievič e puido ter aparecido antes da segunda guerra mundial.[13]
Arredor do ano 1994, un alias, ortografía clásica, foi introducido por Vincuk Viačorka, o promotor e autor da moderna codificación de Taraškievica.[22]