Colonizarea europeană a Americii
From Wikipedia, the free encyclopedia
Colonizarea europeană a Americii se referă la istoria înființării așezărilor și stabilirii controlului asupra continentului american de către principalele puteri navale vest europene.
Colonizarea europeană sistematică a început în 1492, când expediția spaniolă condusă de genovezul Cristofor Columb a navigat spre vest în căutarea unei noi rute comerciale către Orientul Îndepărtat, dar a ajuns în schimb în ceea ce europenii aveau să numească mai apoi „Lumea Nouă”. Columb a debarcat pe 5 decembrie 1492 pe Insula Cat (numită atunci Guanahani) din Bahamas, care era locuită de lucaiani (o ramură a grupului etnic taino) încă din secolul al IX-lea. Europenii au cucerit, explorat pe scară largă și colonizat regiunea a scurtă vreme după descoperirea noului continent. În primele două călătorii (1492–1493), Columb a ajuns în Hispaniola și în alte câteva insule din Caraibe, inclusiv în Puerto Rico și Cuba. În 1497, exploratorul italian Giovanni Caboto, aflat în slujba englezilor, a debarcat pe țărmul Americii de Nord. Un an mai târziu, Columb a ajuns în timpul celui de-a treilea voiaj transatlantic pe țărmul Americii de Sud. Spania, ai cărei Regi catolici au fost sponsorii călătoriilor lui Columb, a fost prima putere europeană care a colonizat regiuni vaste ale noului continent, din America de Nord și Caraibe până în extremitatea sudică a Americii de Sud. Spaniolii au început să își construiască imperiul colonial în America și Caraibe folosindu-se de bazele pe care le-au stabilit în insulele Cuba, Puerto Rico și Hispaniola. Conchistadorii au cucerit teritoriile Americii continentale, ceea ce a dus la moartea a unui număr amerindieni estimat la 8.000.000, în primul rând prin răspândirea bolilor infecțioase regiunii afro-euro-asiatice.[1] Există cercetători care consideră că dezastrul demografic din America este primul genocid pe scară largă din epoca modernă.[2] Juan Ponce de León a revendicat Florida pentru coroana spaniolă înanul 1513. În perioada 1519 - 1521, Hernán Cortés a condus o campanie de cucerire a Imperiului Aztec condus de Montezuma. Capitala aztecă, Tenochtitlan, a devenit Mexico City, principalul oraș a ceea ce avea să devină „Noua Spanie”. Peste 240.000 de azteci au murit în timpul asediului Tenochtitlanului, din care aproximativ 100.000 au căzut în timpul luptelor.[3] Între 500 și 1.000 de spanioli, care au participat la lupte, au murit la rândul lor. Alți conchistadori, precum Hernando de Soto, Francisco Vázquez de Coronado și Álvar Núñez Cabeza de Vaca, au continuat acțiunile de cucerire spre nord. În sud, Francisco Pizarro a cucerit Imperiul Inca în deceniul al patrulea al secolului al XVI-lea. Distrugerile înregistrate în cele câteva secole ale conflictelor neîntrerupte dintre amerindienii nord-americani și coloniștii europeni au fost mai puțin grave decât cele înregistrate în regiunile dens populate ale Americii Centrale, Anzilor sau Caraibilor.[4]
Colonizarea Americii de către britanici a debutat cu încercările eșuate de stabilire a unor colonii în Roanoke și Newfoundland. În timp, englezii au preluat controlul asupra celei mai mari părți a Americii de nord-est, Caribelor și a unor părți din America de Sud. Britanicii au reușit să ocupe Florida și Quebecul după încheierea Răzbiului fronco-indian.[5]
Și alte puteri europene au fondat colonii în America. Regatul Franței a înființat Noua Franță constând din colonii în estul Americii de Nord, în câteva insule din Caraibe și într-o mică regiune litorală a Americii de Sud. Colonizarea portugheză a Americilor a constat în colonizarea Braziliei. Imperiul colonial portughez a încercat fără succes să colonizeze zona litorală a Atlanticului a ceea ce este astăzi Canada și a ocupat pentru lungi perioade de timp regiuni de pe malul de est al Río de la Plata. Perioada marilor descoperiri a marcat începutul expansiunii teritoriale a mai multor state europene. Europa își revenea după ravagiile făcute de războaiele interne și se recupera încet după pierderile de populație cauzate de ciumă. Rata rapidă de creștere a puterii și bogăției unor state europene era surprinzătoare pentru locuitorii europeni la începutul secolului al XV-lea.[6]
În cele din urmă, cea mai mare parte a emisferei vestice a ajuns să fie controlată de statele Europei Occidentale, ceea ce a produs modificări ale populației, faunei și chiar a peisajului. În secolul al XIX-lea, peste 50 de milioane de oameni au părăsit Europa de Vest ca să se stabilească în cele două Americi.[7] Epoca istorică care a urmat descoperirii Americii este cunoscută ca Schimbul columbian, un schimb fără precedent de animale, plante, cultură, populații umane (inclusiv de sclavi), idei și boli.
Henry F. Dobyns a estimat că imediat înainte ca europenii să înceapă colonizarea Americii, aici trăiau între 90 și 112 milioane de oameni, adică o populație mai numeroasă decât cea a Europei din aceeași perioadă.[8]