Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării
From Wikipedia, the free encyclopedia
Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (engleză United Nations Convention on the Law of the Sea, prescurtat UNCLOS) este un acord internațional care a rezultat din a treia Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS III), care a avut loc între 1973 și 1982. Legea din Convenție definește drepturile și responsabilitățile națiunilor cu privire la utilizarea lor a oceanele lumii, de stabilire a orientărilor pentru întreprinderi, mediul, precum și managementul marin a resurselor naturale. Convenția, încheiată în 1982, a înlocuit patru tratate din 1958. UNCLOS a intrat în vigoare în 1994, la un an după ce Guyana a devenit a 60-a națiune ce a semnat tratatul.[1] Până în ianuarie 2015, 166 de țări și Uniunea Europeană au aderat la convenție.
Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării | |
Semnat | 10 decembrie 1982 Montego Bay, Jamaica |
---|---|
Intrat în vigoare | 16 noiembrie 1994[1] |
Semnatari | 157[2] |
Participanți | 167[2][3] |
Ratificat de | 166 (UE e numărat ca un stat) |
Depozitar | Secretarul General al Națiunilor Unite |
Limbă | arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă |
Prezență online | |
United Nations Convention on the Law of the Sea la Wikisource | |
Modifică date / text |