Geografia Japoniei
From Wikipedia, the free encyclopedia
Arhipelagul Japonez se întinde în partea de est a continentului asiatic, de la tropice, în sud, până în zona subpolară, în nord. Acest arhipelag este format din peste 4.000 de insule. O privire de ansamblu pe harta regiunii distinge patru insule mari și o puzderie de alte insulițe grupate sau izolate între ele; cele mici aflate în preajma celor mari sau la distanță, în imensitatea de ape a Pacificului, dintre care 500 fiind locuite.
Insulele mari, pornind de la nord la sud, sunt: Hokkaido, Honshu, Shikoku și Kyushu. Honshu; după vechea denumire politico-administrativă Honcho, pe lângă că este cea mai întinsă ca suprafață, este și cea mai importantă insulă pentru că acolo sunt situate cele mai mari și mai semnificative orașe ale Japoniei: Tokyo, Yokohama, Osaka, Kobe și Kyoto. Orașul Osaka este supranumit "Veneția Japoniei".
Caracteristică și importantă pentru pământul japonez este Marea Interioară, formațiune aproape închisă între insulele Japoniei. Relieful Japoniei se caracterizează prin două elemente – muntele și apa, elemente de nedespărțit, combinate în artă în cele mai variate și spectaculoase moduri. Cel mai înalt munte, Fuji (3.776 m), astăzi un vulcan stins, reprezintă o emblemă, o prezență sacră, mândria japonezilor – cel mai des pictat, mai admirat și mai îndrăgit dintre toți munții lumii. Specific Japoniei este taifunul, denumire aplicată de niponi cicloanelor din zona lor.
Sistemul medieval diviza Japonia în provincii (kuni), în număr de 84. În perioada modernă s-a renunțat la provincii și s-a făcut o împărțire administrativă în 43 de prefecturi (ken), la care s-ar adăuga un district metropolitan (to) și încă trei regiuni metropolitane (do și fu); în total, 47 de diviziuni locale. Cele patru mari prefecturi care s-au adăugat sunt: Tokyo, Osaka, Kanagawa și Aichi. Există, de asemenea, și o împărțire în opt regiuni geografice: Hokkaido, Tohoku, Kanto, Chubu, Kinki, Chugoku, Shikoku și Kyushu.