Interglaciațiunea Eem
From Wikipedia, the free encyclopedia
Interglaciația Eem (numită și ultimul interglaciar,[1] Sangamonian Stage, Ipswichian, Mikulin, Kaydaky, penultimul interglaciar,[2] Valdivia sau Riss-Würm) a fost perioada interglaciară care a început cu aproximativ 130.000 de ani în urmă, la sfârșitul glaciațiunii Saale și s-a încheiat cu aproximativ 115.000 de ani în urmă, la începutul glaciației Vistula.[3] Corespunde stadiului 5e a cronologiei izotopice.[4] Deși uneori denumită „ultimul interglaciar” (în sensul „cel mai recent” înainte de „ultimul”), a fost a penultima perioadă interglaciară a actualei epoci glaciare, cea mai recentă fiind holocenul care durează până azi (care a urmat ultimei perioade glaciare). Clima dominantă din Eem era, în medie, cu aproximativ 1-2°C mai caldă decât cea din holocen.[5] În timpul Eemului, proporția de CO2 din atmosferă era de aproximativ 280 de părți pe milion.[6]
Eemul este cunoscut cu numele de Ipswichian în Marea Britanie, interglaciarul Mikulin în Rusia, interglaciarul Valdivia în Chile și interglaciarul Riss-Würm în Alpi. În funcție de modul în care o anumită publicație definește stadiul Sangamonian al Americii de Nord, Eemianul este echivalent fie cu tot, fie cu o parte a acestuia.