Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor
From Wikipedia, the free encyclopedia
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor cuprinde perioada de la sfârșitul Evului Mediu și începutul epocii moderne. Începând cu Marele Duce al Lituaniei Jogaila (Vladislav Jogiello al II-lea), dinastia Jagiellonilor (1286 - 1572) a format uniunea polono-lituaniană. Această uniune a adus zone vaste din Lituania în sfera de influență a Poloniei care s-a dovedit a fi benefică pentru polonezi și lituaniei, care au coexistat și cooperat în una dintre cele mai mari formațiuni politice din Europa în următoarele patru secole.[1][2]
Istoria Poloniei | |
Acest articol este parte a unei serii | |
Formarea statului | |
Fragmentarea | |
Regatul ultimilor Piaști | |
Regatul Iagellonilor | |
Republica celor două națiuni | |
Împărțirile Poloniei | |
Galiția | |
Ducatul Varșoviei | |
Regatul Congresului | |
Orașul Liber Cracovia | |
Marele Ducat al Poznańului | |
Primul Război Mondial | |
A doua Republică Poloneză | |
Statul Secret Polonez | |
Republica Populară Polonă | |
A treia Republică Poloneză | |
Stăpânitorii Poloniei | |
Istoria culturii | |
Portal Polonia v • d • m |
În regiunea Mării Baltice, lupta Poloniei cu Ordinul Cavalerilor Teutoni a continuat și a inclus Bătălia de la Grunwald (1410), în 1466 Pacea de la Thorn sub comanda regelui Cazimir al IV-lea Jagiellon, tratatul care a creat viitorul Ducat al Prusiei. În partea de sud, Polonia s-a confruntat cu Imperiul Otoman și cu tătarii din Crimeea, iar în partea de est, Lituania s-a luptat cu Marele Ducat al Moscovei. Teritoriile Poloniei și Lituaniei includeau și regiunea de nord de Livonia.[1][2]
Polonia se dezvolta ca un stat feudal, cu economie preponderent agricolă și era o componenta tot mai dominată de nobilime. Actul ‘’Nihil novi’’ adoptat de către Seimul polonez (parlament) în 1505, a transferat cea mai mare parte a puterii legislative de la monarh la Seim. Acest eveniment a marcat începutul perioadei cunoscute sub numele de Libertatea de Aur, atunci când statul a fost condus de către nobilimea poloneză liberă și egală.[1][2] Mișcările Reformei Protestante au făcut incursiuni adânci în creștinismul polonez, ceea ce era unic la acel moment în politicile europene de toleranță religioasă. Curentul renascentismului european a apărut la sfârșitul Jagiellonilor în Polonia și a fost o cultură înfloritoare imensă.[1][2]