Marele bombardament târziu
From Wikipedia, the free encyclopedia
Marele bombardament târziu (în engleză Late Heavy Bombardment, prescurtat: LHB , iar în franceză Grand bombardement tardif) este o perioadă teoretică a istoriei Sistemului Solar, întinzându-se aproximativ de la 4,1 până la 3,9 miliarde de ani, în timpul căreia s-ar fi produs o notabilă creștere a ciocnirilor meteorilor sau ale cometelor cu planetele telurice. Este cunoscut și sub denumirea Bombardamentul masiv târziu, traducere a denumirii în limba engleză.
Existența acestei perioade de mari bombardamente meteorice nu este confirmată, ci este dedusă din datările rocilor lunare aduse de misiunile Programului Apollo, care au atins Luna, și care indică faptul că solurile sale au o vârstă de vreo 4 miliarde de ani, adică cu câteva sute de milioane de ani mai puțin decât Sistemul Solar însuși. Acest rezultat a surprins comunitatea științifică internațională, care credea atunci că perioada de bombardament intens a planetelor de către corpuri de mai mică mărime avusese loc îndeosebi imediat după formarea Sistemului Solar. Existența unui bombardament mai târziu a condus la elaborarea unui scenariu în care un eveniment astronomic notabil a putut provoca o reluare a acestui bombardament pe Lună, și mai larg, pe ansamblul Sistemului Solar intern, mai multe milioane de ani după formarea sa. Modelul de la Nisa, care prezintă un scenariu convingător al formării Sistemului Solar, [1] explică acest mare bombardament târziu prin migrarea planetelor gigante Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, care ar fi produs diferite rezonanțe, conducând la destabilizarea centurilor de asteroizi existente în acea perioadă.