Masacrul de la München
atac terorist din 1972 de la Jocurile Olimpice de vară / From Wikipedia, the free encyclopedia
Masacrul de la München descrie atacul terorist asupra delegației sportive israeliene în timpul Jocurile Olimpice de vară din 1972 de la München, fosta Germanie de Vest.
Masacrul de la München | |||
---|---|---|---|
Parte din Jocurile Olimpice de vară din 1972, Conflictul israeliano-palestinian | |||
Placa commemorativa en alemany i hebreu | |||
Informații generale | |||
Perioadă | septembrie 1972 | ||
Loc |
Olympisches Dorf in München[*][[Olympisches Dorf in München (human settlement in Germany)|]] Flugplatz Fürstenfeldbruck[*][[Flugplatz Fürstenfeldbruck (Former German Air Force military airfield)|]] München | ||
Victime | |||
Morți | 12[1] | ||
Modifică date / text |
În seara zilei de 4 septembrie, delegația israeliană a vizionat spectacolul „Scripcarul pe acoperiș” (care îl avea ca actor principal pe israelianul Shmuel Rodensky), după care s-au întors în Satul olimpic.[2]
În zorii zilei următoare, la ora 4:30 când sportivii dormeau, 8 membri ai grupării teroriste palestiniene Septembrie Negru, îmbrăcați în treninguri negre și, purtând sacoșe pline cu armament - adus prin contrabandă în bagajul diplomatic bulgăresc - s-au cățărat peste gardul înalt de 2 metri și au intrat, cu ajutorul unor chei furate, în clădirea din Connolystraße nr. 31, unde erau cazați sportivii israelieni.
Yossef Gutfreund, un arbitru de lupte, a fost primul care i-a auzit pe teroriști încercând să intre în două apartamente de la etajul 1, unde erau cazați antrenorii și oficialii delegației. Când a deschis ușa și a văzut mascați înarmați, a strigat să-i avertizeze pe ceilalți din cameră. Antrenorul de haltere Tuvia Sokolovsky a spart un geam și a sărit afară. Antrenorul de lupte Moshe Weinberg i-a atacat pe teroriști, dar a fost împușcat în obraz, după care a fost amenințat să le arate unde erau și alți israelieni. Din apartamentul unde dormeau halterofilii și luptătorii, teroriștii au mai luat 6 ostateci și, când s-au reîntors înspre camera antrenorilor, Weinberg i-a atacat din nou pe teroriști, dând ocazie unui luptător, Gad Tsobari, să evadeze prin garajul subteran.[3]
Ca luptător antrenat, Weinberg l-a râpus cu mâinile goale pe unul dintre teroriști și l-a tăiat pe altul cu un cuțit, dar a fost apoi împușcat. Halterofilul Yossef Romano l-a atacat și rănit și el pe un terorist, dar a fost împușcat și el.
Gutfruend, cel mai mare dintre ostateci a fost legat de un scaun, iar ceilalți 8 ostateci au fost legați la mâini și glezne și puși să șadă câte 4 pe cele două paturi din camera lui Springer și Shapira. Ca avertisment pentru ceilalți ostateci, corpul neînsuflețit al lui Romano a fost lăsat să stea la picioarele unuia dintre paturi.
Dintre ceilalți membri ai delegației israeliene, unii reușiseră să se ascundă, iar Shaul Ladany, un atlet la proba de marș, a reușit să sară de pe balcon și să fugă prin grădina clădirii.
Rezultatul masacrului a fost moartea a 11 membri ai delegației sportive israeliene și a unui polițist vest-german. 5 din cei 8 teroriști din organizația palestiniană Septembrie Negru au fost și ei uciși de polițiști vest-germani în cadrul unei încercări eșuate de a-i elibera pe ostatecii israelieni.
Cei trei teroriști capturați au fost eliberați ulterior de autoritățile vest-germane pentru a recupera un avion Lufthansa capturat de teroriști palestinieni în octombrie 1972.
Ca replică la masacru, Israelul a efectuat două operațiuni: o infiltrare în Liban în 1973, operațiune cunoscută sub numele de „Primăvara tinereții” (ebraică: מבצע אביב נעורים) și operațiunea „Mânia lui Dumnezeu” (ebraică: מבצע זעם האל, Mivtza Za'am Ha'el), care se pare că a durat timp de mai mulți ani.