Războaiele Bizantino-Bulgare
serie de conflicte militare între bizantini și bulgari / From Wikipedia, the free encyclopedia
Războaiele Bizantino-Bulgare au fost o serie de conflicte militare între bizantini și bulgari, care au început atunci când protobulgarii s-au așezat pentru prima dată în peninsula Balcanică în secolul al V-lea și s-au intensificat odată cu extinderea Imperiului Bulgar înspre sud-vest după anul 680 d.Hr. Bizantinii și bulgarii au continuat să se ciocnească în secolul următor cu victorii de o parte și alta, până când bulgarii, conduși de Krum, au provocat o serie de înfrângeri zdrobitoare asupra bizantinilor. După ce Krum a murit în 814, fiul său Omurtag a negociat un tratat de pace de treizeci de ani. În 893, în timpul următorului război major, Simeon I, împăratul bulgar, a învins pe bizantini în încercarea sa de a forma un mare imperiu est-european, dar eforturile sale au eșuat.
Războaiele Bizantino-Bulgare | |||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Informații generale | |||||||||||
| |||||||||||
Beligeranți | |||||||||||
Imperiul Bizantin | Imperiul Bulgar | ||||||||||
Conducători | |||||||||||
Constantin al IV-lea, Iustinian al II-lea, Ioan I Tzimiskes, Vasile al II-lea | Krum, Omurtag, Simeon I, Petru al IV-lea, Ioan Asan I, Teodor Svetoslav | ||||||||||
Modifică date / text |
În 971, Ioan I Tzimiskes, împăratul bizantin, a subjugat o mare parte a imperiului bulgar slăbit de războaiele cu ruși, pecenegi, maghiari și croați și prin înfrângerea lui Boris al II-lea a cucerit Veliki Preslav, capitala bulgară. Constantinopolul sub conducerea lui Vasile al II-lea a cucerit complet Bulgaria în 1018 ca urmare a bătăliei decisive din 1014 de la Kleidion. Au avut loc răscoale împotriva stăpânirii bizantine din 1040 până în 1041 și în anii 1070 și 1080, dar acestea nu au reușit. În 1185, însă, Petru al IV-lea și Ioan Asan I au început o revoltă, iar Imperiul Bizantin care era slăbit de probleme dinastice interne, nu a putut să împiedice ca revolta să aibă succes.
După ce a Cruciada a patra a cucerit Constantinopolul în 1204, Ioniță Caloian, împăratul bulgar, a încercat să stabilească relații de prietenie cu cruciații, dar Imperiul Latin de Constantinopol, recent creat, a refuzat orice ofertă de alianță cu bulgarii. Datorită primirii sale reci, Caloian s-a aliat cu Imperiul de la Niceea, unul dintre statele bizantine create după căderea Constantinopolului, ceea ce a redus puterea cruciaților în zonă. Chiar dacă nepotul său Borilă s-a aliat cu Imperiul Latin, succesorii lui Borilă au fost de partea Imperiului de la Niceea, în ciuda câtorva atacuri din partea lor. După ce Imperiul Latin s-a prăbușit, bizantinii, profitând de un război civil bulgar, au cucerit teritorii din Tracia, dar împăratul bulgar Teodor Svetoslav a recucerit aceste meleaguri. Relațiile bizantino-bulgare au continuat să fluctueze până când turcii otomani au cucerit cele două state. Capitala bulgară Tărnovo a căzut în 1393 în mâinile lui Baiazid I[1] și capitala bizantină la 29 mai 1453 în fața trupelor aflate sub comanda sultanului Mahomed al II-lea (1432-1481).[2]