Sași
Grup etnic de origine predominant germană stabilit în Transilvania din Evul Mediu până în prezent. / From Wikipedia, the free encyclopedia
Sașii, sașii ardeleni, sașii transilvani, sașii transilvăneni sau oaspeții teutoni (în germană Siebenbürger Sachsen, colocvial Sachsen, în dialectul săsesc Siweberjer Såksen sau Soxen, latină Saxones, Hospites Flandrenses et Theutonici, Primi hospites regni, Germanici imperii in Transilvania,[lower-alpha 3] maghiară Erdélyi szászok), sunt un grup etnic de origini mixte din Europa de Vest și Europa Centrală, predominant germani (cel mai notabil luxemburghezi, franconi și lotharingi dar și bavarezi),[lower-alpha 4] stabilit în sudul, sud-estul și nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea (mai precis de la începutul anilor 1140/1150), vorbitori nativi ai dialectului săsesc (Siweberjesch Såksesch sau doar Såksesch) și ai germanei standard (i.e. Hochdeutsch). De asemenea, dialectul săsesc este înrudit semnificativ cu limba luxemburgheză,[lower-alpha 5] mai ales din punct de vedere lexical, fonetic și morfologic, dată fiind izolarea geografică relativă ale amândurora față de alte dialecte germane.[3][4] Totodată, anumite dialecte țipțerești din Spiš (germană Zips, română Spiș), nord-estul Slovaciei de astăzi sunt înrudite cu dialectul săsesc având în vedere originea acestora comună vest-central germană, mai precis renană (i.e. din Renania sau din zona Rinului de nord, incluzând Ducatul Luxemburgului, atunci un stat constitutiv al Sfântului Imperiu Roman, cunoscut de asemenea și ca Sfântul Imperiu Romano-German).[5] Pe lângă limba germană medievală sau germana veche (i.e. Althochdeutsch respectiv Mittelhochdeutsch, dialectul săsesc fiind la un nivel parțial de similaritate cu cea din urmă încă), coloniștii medievali vest europeni cunoscuți colectiv drept sași mai vorbeau și limba franceză veche, valona respectiv flamanda, toate aceste limbi influențând dezvoltarea dialectului săsesc, împreună cu limba română și limba maghiară ulterior de asemenea (cele două limbi din urmă contribuind la îmbogățirea lexicului dialectului săsesc).
română Sași transilvăneni/transilvani/ardeleni, germană Siebenbürger Sachsen, săsește: Siweberjer Såksen/Soxen, maghiară Erdélyi szászok | |||
Steagul și stema sașilor transilvăneni/transilvani/ardeleni (și a „Universității Săsești” respectiv), veche din Evul Mediu, cu cele 7 castele reprezentând cele 7 cetăți (sau orașe fortificate) care au dat numele german consacrat al Transilvaniei (i.e. Siebenbürgen, pe lângă Transsilvanien).[lower-alpha 1] În același timp, toate aceste cetăți reprezintă cele Șapte Scaune administrative ale comunității săsești, toate subordonate în trecut Scaunului Sibiului (germană Hermannstädter Hauptstuhl sau Hauptstuhl Hermannstadt). | |||
Populație totală | |||
---|---|---|---|
c. 300.000 în întreaga lume[1] c. 11.400-c. 13.000 în România (conform recensământului din 2011) | |||
Regiuni cu populație semnificativă | |||
| |||
Limbi vorbite | |||
Germană și dialectul săsesc (de asemenea și română și/sau maghiară) | |||
Religii | |||
În prezent, predominant și majoritar luterani, aparținând în mare parte Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România (germană Evangelische Kirche A.B. [Augsburgischen Bekenntnisses] in Rumänien; în trecut romano-catolici în Evul Mediu (mai precis în Evul Mediu Clasic până în Evul Mediu târziu, înainte de Reforma Protestantă) | |||
Grupuri înrudite sau legate cultural | |||
Luxemburghezi, olandezi, belgieni (i.e. flamanzi și valoni), germani și austrieci precum și germanii din România în general | |||
O populație predominant germanică și germană respectiv[lower-alpha 2] care trăiește în Transilvania de la mijlocul secolului al XII-lea neîntrerupt până în prezent. | |||
Modifică date / text |
Împreună cu țipțerii (germană Zipser, Zipser Deutsche sau Zipser Sachsen) din Spiš (germană Zips, maghiară Szepes),[lower-alpha 6] Slovacia de astăzi (precum și din Maramureș și Bucovina) și cu germanii baltici (germană Deutsch-Balten), sașii transilvăneni reprezintă unul dintre trei cele mai vechi grupuri etnice germane care trăiește neîntrerupt din Evul Mediu (mai precis Evul Mediu Mijlociu) până în prezent în Europa Centrală și de Est, ca parte a procesului de colonizare germană în aceste părți ale Europei, proces cunoscut în istoriografia germană drept „Ostsiedlung/Ostdeutsche Kolonisation” (i.e. „Așezare/colonizare estică”, cunoscută alternativ și ca „Drang nach Osten”, i.e. expansiune estică, formulă apărută în secolul al XIX-lea, parțial cu conotații geopolitice atunci, reluate ulterior în secolul al XX-lea în context național socialist).[6][7]
În Evul Mediu, o parte din sașii transilvăneni (cel mai probabil din zona Bistriței) au trecut Munții Carpați și s-au așezat și în nord-vestul Principatul Moldovei, formând o comunitatea compactă cel mai important pe teritoriul actual al județelor Suceava (în sudul Bucovinei/Bucovina de Sud) și Neamț respectiv în orașele Baia (germană Moldenmarkt) și Târgu Neamț (germană Niamtz). De asemenea, sașii au fost prezenți și în procesul de colonizare al Țării Românesti (Valahia) urmându-l pe Negru Vodă sau Radu Negru la fondarea statului medieval românesc la sud de Carpați, mai precis în orașele Târgoviște (germană Tergowisch/Tergowiste) si Câmpulung Muscel (germană Langenau).
În întreaga istorie a acesteia, comunitatea săsească a fost una predominantă pașnică, foarte muncitoare, pioasă, conservatoare, tolerantă cu celelalte comunități etnice conlocuitoare, comerciantă și burgheză, bucurându-se de privilegiile administrative, economice, sociale și politice emise prin „Diploma andreană” (latină Diploma Andreanum, germană Das Andreanum sau Der Goldenen Freibrief der Siebenbürger Sachsen) și confirmate ulterior prin autonomia „Universității Săsești” (germană Sächsische Nationsuniversität) din Evul Mediu până în Epoca modernă.[8][9][10] După terminarea Primului Război Mondial, sașii transilvăneni au contribuit la unirea Transilvaniei cu România, votând o adeziune la unirea cu Regatul României, fiind o minoritate etnică foarte loială statului român. La fel precum sașii în Transilvania, și șvabii în Banat precum și germanii bucovineni în Bucovina au votat pentru unirea regiunilor lor cu patria românească după Primul Război Mondial. Astfel, sașii transilvăneni fac parte din grupul mai larg al germanilor din România după 1918 și sunt cel mai vechi sub-grup constitutiv al acestuia, având o istorie însemnată și bogată de peste 800 de ani pe teritoriul actual al României. În afara zonelor tradiționale/istorice/etnografice cunoscute din sudul, sud-estul respectiv nord-estul Transilvaniei, comunități mai mici de sași s-au regăsit și se mai regăsesc în nord-vestul Transilvaniei (e.g. în zona Clujului precum și în împrejurimi). Precum alte grupuri constitutive ale germanilor din România, sașii transilvăneni au fost încadrați în trecut, din punct de vedere istoric, cultural și geopolitic, în conceptul german „Mitteleuropa” (i.e. Europa Centrală).