Activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu
From Wikipedia, the free encyclopedia
Activitatea jurnalistică a lui Mihai Eminescu s-a desfășurat, în principal, între anii 1877 și 1883, la cotidianul Timpul, organul oficial al Partidului Conservator, unde în 1880 și 1881 a fost redactor-șef. Ocazional a colaborat cu articole politice sau pe teme culturale și la alte reviste sau gazete ale epocii, în perioada 1870–1876 publicând în Albina, Familia lui Iosif Vulcan, Federațiunea și Convorbiri literare.[1][2]
După pierderea postului de bibliotecar la Iași în 1876, colegii săi din asociația Junimea îi găsesc un post de redactor-administrator și corector la Curierul de Iași, o gazetă obscură pe care Eminescu o numea „foaia vitelor de pripas”.[3] Acesta era conștient că potențialul său creativ se risipește în aceea muncă intelectuală de natură inferioară, el fiind obligat să-și asigure existența și să întrerupă șantierul său spiritual, fiind complet lipsit de resurse materiale și neprimind niciun fel de stipendiere din partea statului român.[3]
Mutat la București în 1877, Eminescu își începe activitatea la Timpul, publicație cu a cărei orientare conservatoare, dictată de fracțiunea junimistă condusă de P.P. Carp și Titu Maiorescu, Eminescu era în linii mari în acord.[4] Totuși, în articolele sale și-a exprimat adeseori părerile proprii, care nu corespundeau întotdeauna liniei oficiale a partidului, ceea ce a provocat proteste și nemulțumiri din partea unor conservatori.[5] Datorită implicării sale afective în evenimentele politice și datorită conștiinciozității sale în îndeplinirea obligațiilor de redactor, oboseala și dezamăgirile acumulate în cei șase ani au avut o contribuție importantă la declanșarea crizei asociate tulburării bipolare din iunie 1883.[6][7] Într-o scrisoare, referindu-se la munca repetitivă pe care o făcea în redacția gazetei Timpul, unde trebuia să transforme în știri fluxul sosit pe telegraful agenției de presă Havas, actualmente Reuters, poetul scria "Bat telegramele Havas, arză-le-ar focul să le arză!".
Perioada istorică în care Eminescu și-a desfășurat activitatea este cea a domniei regelui Carol I, supranumit "Întemeietorul", pe care radicalul Eminescu îl poreclise "îngăduitorul", pentru a-și exprima rezerva față de politica împăciuitoristă cu care regele german încerca să asigure un echilibru politic între toate forțele din cele două mari tabere, conservatoare și liberală. În 1877, concomitent cu începutul activității gazetărești a lui Eminescu, este pornit Războiului de Independență al României, prima mare conflagrație modernă în care statul român, aliat cu Rusia țaristă luptă împotriva Imperiului Otoman. Contextul intensei ofensive diplomatice purtată pentru recunoașterea independenței și a proclamării Regatului României i-a oferit lui Eminescu teren fertil pentru a-și exprima părerile despre evenimente acelor ani și despre protagoniștii lor.