Lovitura de stat din Iran din 1953
From Wikipedia, the free encyclopedia
Lovitura de stat din Iran din 1953, cunoscută în Iran ca lovitura de stat 28 Mordad (în persană | کودتای 28 مرداد), a fost răsturnarea prim-ministrului ales în mod democratic Mohammad Mosaddegh în favoarea consolidării conducerii monarhice a lui Mohammad Reza Pahlavi la 19 august 1953, orchestrată de Marea Britanie (sub numele de "Operațiunea Boot") și de Statele Unite ale Americii (sub numele Proiectul TPAJAX[5] sau "Operațiunea Ajax").[6][7][8][9]
Lovitura de stat din Iran din 1953 | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Abadan Crisis[*][[Abadan Crisis (occurred from 1951 to 1954)|]],Războiul Rece,United States involvement in regime change[*][[United States involvement in regime change (history of the involvement of the United States with foreign regime changes)|]] | ||||||||
Suporteri ai loviturii celebrând victoria la Teheran | ||||||||
Informații generale | ||||||||
| ||||||||
Beligeranți | ||||||||
Guvernul Iranian | Dinastia Pahlavi Statele Unite[lower-alpha 1] Marea Britanie[lower-alpha 1] | |||||||
Conducători | ||||||||
Mohammad Mosaddegh(s-a predat) Gholam Hossein Sadighi# Hossein Fatemi(executat) Taghi Riahi# | Mohammad Reza Pahlavi Fazlollah Zahedi Nematollah Nassiri# Shaban Jafari Dwight Eisenhower Allen Dulles Kermit Roosevelt, Jr. Winston Churchill Anthony Eden John Sinclair Shapoor Reporter | |||||||
Pierderi | ||||||||
200—300 uciși[3][4] | ||||||||
Modifică date / text |
Mossadegh a dorit să verifice documentele Companiei Petroliere Anglo-Iraniene (CPAI), o corporație britanică (acum parte a BP) și să limiteze controlul companiei asupra rezervelor de petrol iraniene. La refuzul CPAI de a coopera cu guvernul iranian, parlamentul (Majlis) a votat să naționalizeze industria petrolului din Iran și să expulzeze reprezentanții companiilor străine din țară.[10][11][12] După acest vot, Marea Britanie a instigat un boicot la nivel mondial asupra petrolului iranian dorind să facă presiuni din punct de vedere economice asupra Iranului.[13] Inițial, Marea Britanie a mobilizat armata pentru a prelua controlul rafinăriei construite de britanici de la Abadan, pe atunci cea mai mare din lume, dar prim-ministrul Clement Attlee a optat în schimb pentru a întări boicotul economic[14], folosind în același timp agenți iranieni pentru a submina guvernului lui Mosaddegh.[15] Winston Churchill și administrația Eisenhower au decis să răstoarne guvernul iranian, deși administrația Truman s-a opus unei lovituri de stat, temându-se de precedentul pe care l-ar crea implicarea CIA.[16] Documente clasificate arată că oficiali ai serviciilor secrete britanice au jucat un rol esențial în inițierea și planificarea loviturii de stat, și că CPAI a contribuit cu 25.000 dolari americani pentru mituirea oficialilor.[17] În august 2013, la 60 de ani după lovitura de stat, Agenția Centrală de Informații (CIA) a recunoscut că a fost responsabilă atât pentru planificarea, cât și pentru executarea loviturii de stat, inclusiv mituirea politicienilor iranieni, a unor oficiali de rang înalt din securitate și armată, precum și pentru propaganda pro-loviturii de stat.[18][19] CIA este citată admițând că lovitura de stat a fost efectuată „sub conducerea CIA“ și „ca un act al politicii externe americane, conceput și aprobat la cele mai înalte niveluri de guvernare“.[20]
În urma loviturii de stat din 1953, a fost format un guvern sub conducerea generalului Fazlollah Zahedi, guvern care a permis ultimului șahului al Iranului (titulatura în persană pentru un rege iranian) Mohammad Reza Pahlavi[21] să conducă mai ferm ca monarh. Pentru a fi la putere el s-a bazat foarte mult pe sprijinul Statelor Unite.[10][11][12][22] Conform documentelor și înregistrărilor declasificate ale CIA, unul dintre cei mai temuți mafioți din Teheran a fost angajat de CIA să organizeze revolte pro-șah la 19 august. Alți bărbați plătiți de CIA au fost aduși în Teheran în autobuze și camioane, și au preluat străzile orașului.[23] Între 200[3] și 300[4] de persoane au fost ucise în acest conflict. Mosaddegh a fost arestat, judecat și condamnat pentru trădare de către un tribunal militar al șah-ului. La 21 decembrie 1953, el a fost condamnat la trei ani de închisoare, apoi plasat sub arest la domiciliu pentru restul vieții sale.[24][25][26] Alți susținători ai lui Mosaddegh au fost închiși, și câțiva au primit pedeapsa cu moartea.[12] După lovitura de stat, șah-ul a continuat domnia ca monarh pentru următorii 26 de ani[11][12] până când a fost înlăturat în timpul revoluției iraniene, în 1979.[11][12][27]