Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză
From Wikipedia, the free encyclopedia
Acest articol prezintă succint părțile de vorbire neflexibile din limba franceză care au funcție gramaticală: adverbul (cu funcție sintactică), prepoziția și conjuncția (cuvinte gramaticale). Interjecția, care nu are funcție gramaticală în propoziție, este prezentată în articolul Lexicul limbii franceze, secțiunea Crearea spontană de cuvinte.
Spre deosebire de limba română, în franceză sunt rare adjectivele folosite cu aceeași formă și ca adverbe. În schimb sunt foarte frecvente adverbele, mai ales de mod, derivate din adjective.
Un loc aparte merită cuvintele considerate tradițional adverbe, dar care nu au funcție sintactică, ci de modalizator, de conector, sau cele care constituie singure propoziții neanalizabile[1].
În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea.
Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale.