Teodosiu I
From Wikipedia, the free encyclopedia
Flavius Theodosius (11 ianuarie 347 – 17 ianuarie 395, Mediolanum), cunoscut ca Teodosiu (sau Teodosie) I sau Teodosiu cel Mare, a fost împărat roman de la 379 la 395 și ultimul conducător unic al unui imperiu roman unificat.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Teodosiu I | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Theodosius |
Poreclă | Theodosius the Great |
Născut | Coca(d), Castilia și León, Spania[1][2] |
Decedat | (48 de ani) Milano, Italia |
Înmormântat | Biserica Sfinții Apostoli[*] Constantinopol |
Cauza decesului | cauze naturale |
Părinți | Flaviu Teodosiu[*][3] Thermantia[*][[Thermantia (mother of the Roman emperor Theodosius I)|]] |
Frați și surori | Honorius[*][[Honorius (brother of Theodosius the Great)|]] |
Căsătorit cu | Aelia Flaccilla[*][[Aelia Flaccilla (4th-century Roman empress)|]] (până în ) Galla, soția lui Theodosius I (din )[4][2] |
Copii | Galla Placidia Honorius[5] Arcadius[6] Pulcheria[*][[Pulcheria (daughter of Roman Emperor Theodosius I)|]] Gratianus[*][[Gratianus |]] |
Ocupație | politician |
Limbi vorbite | limba latină[7] |
Activitate | |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Împărat roman |
Familie nobiliară | Dinastia Teodosiană |
Împărat roman | |
Domnie | – |
Senator roman[*] | |
Împărat bizantin | |
Domnie | – |
Predecesor | Grațian |
Succesor | Arcadius |
Consul | |
Modifică date / text |
Născut la Cauca în nord-vestul Hispaniei, fiul generalului Flavius Theodosius, Teodosiu îmbrățișează cariera armelor (dux în Moesia Superior în 374), dar se retrage pe domeniile lui după execuția tatălui său în 376. După moartea împăratului Valens în bătălia de la Adrianopol (378), Grațian îl proclamă coîmpărat (19 ianuarie 379), încredințându-i guvernarea provinciilor orientale. Spirit energic și autoritar, Teodosiu întreprinde o serie de măsuri vizând întărirea capacității de rezistență a imperiului (reforme în domeniul dreptului, fiscalității, finanțelor, acceptarea unui număr sporit de contingente „barbare” în armată).