Valență
From Wikipedia, the free encyclopedia
Valența caracterizează capacitatea de combinare a unui atom al unui element chimic cu alți atomi. Ea este dată de numărul electronilor cu care atomul participă la formarea legăturilor chimice (aceștia fiind electroni de valență) și variază în funcție de atom și grupare chimică.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Conceptul de valență a fost dezvoltat în cea de-a 2-a jumătate a secolului 19, fiind folosit cu succes în explicarea structurii moleculare ale compușilor organici și anorganici.[1]
Acest termen a fost preluat ulterior în știința lingvistică pentru a denumi capacitatea combinatorie a verbului nucleu al unui predicat gramatical cu celelalte cuvinte funcții sintactice componente ale predicatului, cum ar fi nume predicativ, complement de obiect direct, etc. Prima lucrare științifică ce explorează metafora valenței este eseul "The Logic of Relatives" din 1897 al autorului american Charles Sanders Peirce.