Antilopa Saiga
From Wikipedia, the free encyclopedia
Saiga (lat. Saiga tatarica) este o antilopă aflată în pericol de dispariție, care, inițial a populat o arie vastă a zonei de stepă eurasiatică de la poalele munților Carpați (în vest) și Caucaz (sud) până în Djungaria și Mongolia (est). A trăit și în America de Nord în timpul Pleistocenului.
Saiga | |
---|---|
Mascul | |
Stare de conservare | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Clasă: | Mammalia |
Ordin: | Artiodactyla |
Familie: | Bovidae |
Subfamilie: | Antilopinae |
Gen: | Saiga |
Specie: | S. tatarica |
Nume binomial | |
Saiga tatarica (Linnaeus, 1766) | |
Arealul în trecut (alb); arealul subspeciei Saiga tatarica tatarica (verde deschis) și S. t. mongolica (roșu) | |
Modifică text |
Subspecia S. t. Tatarica se găsește într-o singură locație din Rusia (stepele din regiunea de nord-vest a Câmpiei Caspice) și trei zone din Kazahstan (populații în Ural, Ustiurt și Betpak-Dala). O parte a populației din Ustiurt migrează ocazional spre sud în Uzbekistan și Turkmenistan, în timpul iernii. Specia a dispărut în China și sud-vestul Mongoliei.[2]. Subspecia mongolă (S. t. Mongolica) se găsește doar în vestul Mongoliei. Unele surse consideră subspecia mongolă a fi o specie distinctă – Saiga mongolă (Borealis Saiga).
Saiga atrage atenția datorită ciudatului său nas lung și coroiat, în formă de trompă. Forma nasului adaptată la alergatul în viteză prin aerul înghețat al stepelor pe timp de iarnă. Având cavitatea nazală foarte mare, aerul este încălzit natural înainte de a pătrunde în plămâni. În acest fel, antilopele pot alerga în viteză mare o perioadă de timp suficient de lungă încât să scape de hăituiala lupilor[3].
În prezent, mai supraviețuiesc doar cca. 50.000 de exemplare, din cele 4-5 milioane câte erau la nivelul anului 1900.