Benjamin Disraeli
From Wikipedia, the free encyclopedia
Benjamin Disraeli, primul conte de Beaconsfield, KG PC DL JP FRS[11] (n. , Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. , Greater London, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) a fost un om de stat și politician conservator britanic care a servit de două ori ca prim-ministru al Regatului Unit. El a jucat un rol central în crearea Partidului Conservator modern, definindu-i politicile și larga anvergură. Disraeli a rămas în memorie pentru vocea sa influentă în afacerile mondiale, luptele sale politice cu liderul Partidului Liberal(d) William Ewart Gladstone și pentru conservatorismul uninațional(d) sau „democrația Tory”. El a făcut din conservatori partidul care se identifica cel mai mult cu Imperiul Britanic și cu acțiunea militară pentru extinderea acestuia, ambele idei populare printre alegătorii britanici. El este singurul prim-ministru britanic care a fost de origine evreiască(d). A fost și romancier, publicând lucrări de ficțiune chiar și în timpul mandatului de prim-ministru.
Benjamin Disraeli | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei[5] |
Decedat | (76 de ani)[1][2][3][4] Greater London, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei[6] |
Înmormântat | St Michael and All Angels Churchyard[*][[St Michael and All Angels Churchyard (churchyard in Hughenden, Buckinghamshire, England)|]] |
Părinți | Isaac D'Israeli[*][[Isaac D'Israeli (scriitor britanic)|]][6][7] Mary Basevi[*][[Mary Basevi (Peerage person ID=118248)|]][8][7] |
Căsătorit cu | Mary Anne Disraeli[*][[Mary Anne Disraeli (Wife of British Prime Minister)|]] (din )[6][7] |
Cetățenie | Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
Religie | anglicanism[*] iudaism creștinism |
Ocupație | politician romancier[*] scriitor biograf[*] ministru de finanțe[*] |
Locul desfășurării activității | Londra |
Limbi vorbite | limba engleză[9][10] |
Prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei | |
În funcție 20 februarie 1874 – 21 aprilie 1880 | |
Precedat de | William Gladstone |
Succedat de | William Gladstone |
În funcție 27 februarie 1868 – 1 decembrie 1868 | |
Precedat de | Edward Smith-Stanley |
Succedat de | William Gladstone |
Ministru de finanțe al Regatului Unit | |
În funcție – | |
În funcție – | |
În funcție – | |
Premii | Membru al Societății Regale[*] Ordinul Jartierei |
Partid politic | Con |
Alma mater | St Piran's School[*][[St Piran's School (school in Windsor and Maidenhead, UK)|]] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Disraeli s-a născut la Bloomsbury, pe atunci în comitatul Middlesex. Tatăl său a renunțat la iudaism după o dispută cu sinagoga sa; Benjamin a devenit anglican la vârsta de 12 ani. După mai multe încercări nereușite, Disraeli a fost ales în Camera Comunelor în 1837. În 1846, prim-ministrul de la acea vreme, Sir Robert Peel, a divizat partidul pe tema propunerii sale de a abroga Legile Porumbului, ceea ce ar fi presupus anularea taxelor vamale pe importul de cereale. Disraeli a intrat în dispută cu Peel în Camera Comunelor, devenind o figură majoră a partidului. Când Lordul Derby, liderul partidului, a format de trei ori guverne în anii 1850 și 1860, Disraeli a servit drept ministru de finanțe(d) și lider al Camerei Comunelor(d).
La pensionarea lui Derby în 1868, Disraeli a devenit prim-ministru pentru scurt timp înainte de a pierde alegerile generale din acel an. S-a întors în opoziție, înainte de a conduce partidul la câștigarea majorității la alegerile generale din 1874. El a menținut o prietenie strânsă cu regina Victoria, care în 1876 l-a ridicat la rangul de Conte de Beaconsfield(d). Al doilea mandat al lui Disraeli a fost dominat de Chestiunea Orientală — decăderea lentă a Imperiului Otoman și dorința altor puteri europene, precum Rusia, de a câștiga pe cheltuiala acestuia. Disraeli a aranjat ca britanicii să achiziționeze interese majore în Compania Canalului Suez(d) din Egipt. În 1878, confruntat cu victoriile rușilor împotriva otomanilor, a lucrat la Congresul de la Berlin pentru a obține pacea în Balcani în condiții favorabile Regatului Unit și nefavorabile Rusiei, inamicul ei de multă vreme. Această victorie diplomatică asupra Rusiei a făcut din Disraeli unul dintre cei mai importanți oameni de stat ai Europei.
Evenimentele mondiale de după aceea au evoluat însă împotriva conservatorilor. Controversatele războaie din Afganistan și Africa de Sud i-au subminat sprijinul public. El i-a înfuriat pe fermierii britanici refuzând să reinstituie legile porumbului ca răspuns la recoltele slabe și la importul de cereale ieftine. După ce Gladstone a dus o campanie masivă de discursuri, liberalii acestuia i-au învins pe conservatorii lui Disraeli la alegerile generale din 1880(d). În ultimele sale luni de viață, Disraeli a condus conservatorii din opoziție. A scris romane de-a lungul carierei sale, începând cu 1826, și a publicat ultimul său roman terminat, Endymion(d), cu puțin timp înainte de a muri la vârsta de 76 de ani.