Ius valachicum (jus valachicum)
From Wikipedia, the free encyclopedia
ius valachicum (în limba populară a epocii леџѩ стръмошѩскъ – legea strămoșească, în maghiară vlach jog) specifica drepturile, îndatorările, privilegiile, scutirile și specificitățile juridice ale comunităților vlahe, inițial pastorale din Europa centrală și orientală medievală, conduse de jupâni și de boieri.[1].