Pointilism
From Wikipedia, the free encyclopedia
Pointilismul (în limba franceză: Pointillisme de la point = punct), denumit și Divizionism, este o tehnică introdusă în pictură la sfârșitul secolului al XIX-lea de artiștii neoimpresioniști francezi Georges Seurat, Paul Signac și alții, folosind - pentru a asigura efectul fuziunii culorilor pe retină - tonuri pure, juxtapuse, ca elementele unui mozaic, în suprafețe din ce în ce mai mici.
Termenul de „Pointillism” a fost intenționat folosit de criticii de artă de la sfârșitul anilor 1880 pentru a ridiculiza lucrările acestor artiști plastici. Departe de a avea succes, termenul folosit inițial în sens peiorativ, înseamnă astăzi cu totul altceva, numele unei serioase mișcări artistice.[1]
Mișcarea artistică inițiată de Seurat, folosind această tehnică de pictat, este cunoscută ca Neoimpresionism. Mișcarea artistică a Divizionismului, utilizează o tehnică similară de a realiza imagini, dar în loc de a folosi puncte, divisioniștii utilizează tușe de pensulă asemănătoare unor cuburi în perspectivă.[2]