Potopul (istorie)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Potopul (suedez) (în limbile poloneză: Potop Szwedzki, lituaniană: Švedų tvanas) se referă în istoriografia poloneză și lituaniană la o serie de războaie de la sfârșitul secolului al XVII-lea, care au ruinat Rzeczpospolita (Uniunea statală polono-lituaniană).
|
În sens strict, „Potopul” se referă la invazia suedeză și ocuparea unei bune părți a teritoriului Rzeczpospolitei între 1655 – 1660. Într-un sens mai larg se aplică la o serie de întâmplări dezastruoase care au început cu Răscoala lui Hmelnițki din 1648 și s-a încheiat în 1667, odată cu semnarea Armistițiului de la Andrusovo, care a pus capăt Războiului Ruso-Polonez din 1654–1667.
Mai înainte de „Potop”, statul polono-lituanian a format – din punct de vedere teritorial – cel mai întins stat european. Uniunea avea o armată puternică și o populație numeroasă, care-i confereau o statutul de putere regională, care domina statele mai mici din centrul și estul Europei. În acele vremuri, doar Imperiul Otoman mai putea rivaliza cu Rzeczpospolita din punct de vedere al populației. În timpul războaielor „Potopului”, Uniunea statală polono-lituaniană a pierdut o treime din populație ca și statutul de mare putere.[3]