Zece negri mititei (film din 1987)
film din 1987, regizat de Stanislav Govoruhin / From Wikipedia, the free encyclopedia
Zece negri mititei (în rusă Десять негритят, transliterat: Deseat negriteat) este un film polițist sovietic din 1987, inspirat din romanul omonim din 1939 al Agathei Christie și regizat de Stanislav Govoruhin după propriul scenariu.[3][4][5][6][7] El este a patra adaptare cinematografică a romanului Zece negri mititei,[8] după cele din 1945 (r. René Clair), 1965 (r. George Pollock) și 1974 (r. Peter Collinson).[6]
Zece negri mititei | |
Afișul românesc al filmului | |
Rating | |
---|---|
Titlu original | Десять негритят |
Gen | thriller psihologic film thriller[1] film bazat pe un roman[*] detective film[*][[detective film (film genre)|]] |
Regizor | Stanislav Govoruhin[*][2] |
Scenarist | Stanislav Govoruhin[*] |
Bazat pe | Zece negri mititei |
Studio | Studioul de film Odesa |
Muzica | Nikolai Korndorf[*][[Nikolai Korndorf (Russian-Canadian composer)|]] |
Distribuție | Vladimir Mihailovici Zeldin[*][[Vladimir Mihailovici Zeldin (Soviet and Russian actor)|]] Tatiana Liusienovna Drubici[*][[Tatiana Liusienovna Drubici (actriță rusă)|]] Aleksandr Abdulov[*] Aleksandr Kaidanovski Aleksei Dmitrievici Jarkov[*][[Aleksei Dmitrievici Jarkov (Soviet and Russian actor)|]] Anatoli Vladimirovici Romașin[*][[Anatoli Vladimirovici Romașin (Russian and soviet actor)|]] Liudmila Vasilievna Maksakova[*][[Liudmila Vasilievna Maksakova (Soviet and Russian theater and film actress)|]] Mîhailo Hluzskîi[*][[Mîhailo Hluzskîi (Soviet and Russian actor (1918-2001))|]] Aleksei Zolotnițki[*] Tereșcenko, Irina Gheorgievna[*][[Tereșcenko, Irina Gheorgievna (Soviet actor)|]] |
Premiera | |
Durata | 137 min. |
Țara | Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
Filmat în | Stânca Avrorina[*] |
Limba originală | limba rusă |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Subiectul filmului îl constituie invitarea pe o insulă mică și izolată a zece persoane care nu se cunosc între ele, învinuirea lor de o voce înregistrată pe o placă de gramofon de moartea a cel puțin unei persoane și uciderea lor pe rând de un criminal nevăzut.[9] Filmările au fost realizate în Crimeea,[10] fiind folosite cele două conace renumite de pe teritoriul peninsulei: Cuibul Rândunicii din Gaspra și Palatul Voronțov de lângă Alupka.[11]
Spre deosebire de producțiile britanice și americane, această ecranizare respectă cu fidelitate intriga romanului original și redă sfârșitul sumbru al cărții și nu sfârșitul mai optimist al adaptării teatrale realizate de Agatha Christie, care permite supraviețuirea a două personaje.[12] Versiunea rusească pune accentul pe semnificația morală a crimelor, văzute ca un „act suprem de dreptate” împotriva unor ucigași ce scăpaseră nepedepsiți.[9]
Criticii sovietici ai vremii au publicat recenzii nefavorabile, reproșându-i filmului că are un scop pur comercial și că nu se ridică, din acest motiv, la standardele artistice ale vremii.[5] Cu toate acestea, filmul a atras un interes major al publicului cinefil din Uniunea Sovietică.[13]